Mulți părinți au dezvoltat încă de la naștere obiceiul ca cel mic să împartă patul matrimonial cu ei. Nu este un lucru neapărat rău, însă, pe măsură ce copilul crește, spațiul personal chiar și din cel mai generos pat se poate restrânge din ce în ce mai mult, iar prima victimă devine adesea tatăl, care, vrând-nevrând, ajunge să doarmă pe canapea sau în birou. În acest articol am pregătit pentru dumneavoastră câteva sfaturi simple, datorită cărora vă veți învăța copiii nu doar să doarmă, ci și să adormă în pătuț.
Cum funcționează obiceiurile de somn ale copilului?
Mulți părinți nu realizează că obiceiurile de somn ale copilului se formează încă din timpul sarcinii și din primele luni de viață. Ceea ce astăzi pare o soluție drăguță și practică (dormitul împreună cu părinții) se poate transforma ulterior într-o rutină foarte greu de schimbat. Copilul asociază somnul cu un anumit mediu, sunete, mirosuri sau cu prezența părintelui. Tocmai de aceea este important să creați încă de la început asocieri de somn consistente, care să îl ajute pe micuț să se simtă în siguranță și în propriul său pătuț.
Cum să înveți copilul să doarmă în pătuț?
Încă de la început trebuie să menționăm că sfaturile din articolul nostru nu sunt rețete garantate pentru succes. În timp ce un truc poate funcționa la 100 de copii din 100, altul s-ar putea să nu meargă la majoritatea dintre ei. Fiecare copil este individual și unic, fiecare reacționează complet diferit la prima adormire în pătuțul de copii. Încercați diferite metode, iar dacă cel mic reacționează negativ, nu puneți presiune inutilă pe el. Puteți reîncerca peste câteva zile sau săptămâni.
Pregătirea copilului pentru somn
Înainte de a începe să experimentați cu tehnici specifice, merită să pregătiți mediul astfel încât copilul dumneavoastră să încline în mod natural spre somn. Cheia este crearea unei rutine de somn previzibile, care să se repete la fel în fiecare zi. Copilul o va asimila rapid și va începe să o asocieze cu ora de culcare.
- lumină difuză sau o lampă de veghe,
- un scurt ritual (mângâiere, cântec de leagăn, șoapte blânde),
- aceeași oră de culcare,
- o atmosferă liniștită, fără zgomote perturbatoare,
- o lenjerie de pat curată și plăcută.
O astfel de rutină poate ușura considerabil tranziția întregii familii către adormirea independentă.
Sfaturi pentru nou-născuți
Cea mai bună perioadă pentru a vă învăța copilul să doarmă individual în propriul pătuț este imediat după naștere. Probabil vă veți bucura și de momentele în care vă legănați micul tezaur în brațe până adarme, însă printre metodele populare se numără și adormirea în cărucior sau în pătuț. Cei mai mici copii trebuie doar așezați în pătuț sau cărucior după hrănire și schimbare, eventual legănați puțin, iar în scurt timp vor adormi. În plus, dacă de la bun început se obișnuiesc ca dumneavoastră să părăsiți camera după ce i-ați culcat, nu vor avea nicio problemă cu acest lucru la o vârstă mai mare.
Nou-născuții reacționează foarte sensibil la schimbări, de aceea este important să avansați lent. Dacă micuțul adarme în brațe, puteți începe prin a-l pune în pătuț înainte de a adormi complet – într-o stare de somnolență, dar încă treaz. Acest moment este crucial pentru construirea unui somn independent, deoarece copilul învață astfel treptat să adarmă fără prezența fizică a părintelui.
Cum să înveți un copil de un an să adarmă în pătuț?
Dacă până la vârsta de un an ați adormit copilul cu greu sau chiar l-ați lăsat să doarmă cu dumneavoastră în patul matrimonial, tranziția la adormirea independentă în pătuț poate fi puțin mai dificilă, dar nu imposibilă. Primul sfat este să obișnuiți copilul cu pătuțul și în afara orelor de somn, adică să îl folosiți ca pe un țarc de joacă sigur, de exemplu atunci când trebuie să terminați de gătit prânzul sau să dați o fugă până la baie. Al doilea sfat verificat este să adormiți copilul în pătuț în timpul somnului de după-amiază, iar după câteva zile să încercați și noaptea. Pătuțul poate sta liniștit în dormitorul dumneavoastră, iar în timpul adormirii puteți rămâne lângă copil. Când cel mic se obișnuiește cu acest lucru, puteți părăsi dormitorul imediat după ce l-ați așezat în pătuț.
În jurul vârstei de un an, obiceiurile de somn ale copilului se schimbă semnificativ. Apare anxietatea de separare, o nevoie mai puternică de contact, dar și o atenție și o receptivitate mai mari. În acest moment este important să combinați consecvența cu răbdarea. Copilul trebuie să simtă că părintele este aproape, dar în același timp învață că pătuțul este un loc sigur, unde poate adormi și singur.
Covoare de calitate pentru copii
La ce vârstă ar trebui copilul să doarmă deja singur?
Nu există o vârstă fixă, dar în jurul vârstei de doi ani copilul este deja suficient de mare încât să ocupe mult spațiu în patul matrimonial și să nu vă mai lase să vă odihniți bine. La această vârstă puteți începe treptat să lucrați la mutarea copilului în propria lui cameră, mai ales dacă este pe drum un alt frățior sau o altă surioară, cu care s-ar putea deranja reciproc în timpul nopții.
Este bine să lăsați copilul să plângă până se liniștește?
Cu siguranță v-ați gândit că sfatul nostru de a lăsa copilul de un an să adarmă singur în pătuț și de a părăsi dormitorul are un punct slab. Corect, copilul va plânge cu siguranță. Părerile despre lăsatul copilului să plângă sunt împărțite. În timp ce unii părinți susțin că este de ajuns să treacă o zi sau două și copilul plânge, dar se obișnuiește, experții trag un semnal de alarmă cu privire la posibilele traume psihice ale copilului. Tocmai de aceea avem o altă metodă care vă va ajuta să responsabilizați copilul, îi va permite să plângă puțin, dar fără a risca vreo traumă:
Când copilul începe să plângă după plecarea dumneavoastră, lăsați-l să plângă timp de un minut. La întoarcere, îl puteți consola timp de două minute. Apoi plecați din nou și îl lăsați să plângă puțin mai mult. Prelungiți treptat intervalele (2, 5, 10 minute), iar la fiecare întoarcere consolați copilul timp de cele 2 minute menționate. Care este scopul? Copilul va înțelege că nu ați dispărut definitiv și că, în caz de nevoie, veniți în ajutorul lui. Astfel nu riscați o traumă cauzată de o separare bruscă. Totodată, lăsați copilul să petreacă puțin timp singur, timp în care va descoperi că este în siguranță și nu are de ce să se teamă. Încă de la al treilea sau al patrulea interval, este foarte probabil ca cel mic să se oprească din plâns înainte de a ajunge dumneavoastră la el. La următoarea adormire va mai plânge probabil un minut-două, după care va adormi. Dacă însă ar plânge mai mult timp (de exemplu cele 10 minute), cel mai probabil are o altă problemă (îl doare ceva, îi este foame etc.), iar sarcina dumneavoastră este să veniți, să încercați să rezolvați problema și apoi să încercați din nou să îl lăsați să adarmă singur.
Sfaturi practice pentru metoda intervalelor
Metoda intervalelor funcționează cel mai bine atunci când este însoțită și de alte semnale clare de siguranță. Părintele îl poate ajuta pe copil și prin gesturi mici, care nu intervin radical în procesul de adormire, dar consolidează senzația de siguranță.
- așezarea blândă a palmei pe spatele copilului,
- o propoziție scurtă și liniștitoare,
- același ton al vocii la fiecare întoarcere,
- o mimică relaxată și mișcări lente,
- reacții consecvente, fără schimbări bruște.
Astfel, copilul își creează subconștient un tipar previzibil, care îl ajută să gestioneze mai bine adormirea independentă.
Copilul trebuie să beneficieze de confort
Pe lângă burtica plină și scutecul curat, copilul trebuie să aibă și o cameră bine aerisită, o temperatură ambiantă plăcută (18-20 de grade), o lenjerie de pat moale și parfumată, dar și o saltea confortabilă pentru copii. Într-un confort deplin, copiii adorm mult mai repede, iar datorită unei saltele de calitate nu trebuie să vă faceți griji privind dezvoltarea incorectă a coloanei lor vertebrale sau apariția unor probleme de sănătate mai târziu. Dacă aveți nevoie de sfaturi pentru alegerea saltelei sau a accesoriilor, nu ezitați să ne contactați.